Un fir subțire-i viața... ce durere
să simți că pierzi ce greu ai câștigat
măcar te ține drept, neclătinat
și poartă-ți greaua cruce în tăcere

La poarta ta pustiul s-a-ncuibat
și gustul gurii tale-i numai fiere
chiar de-ai avea nevoie, n-ai cui cere
un strop de apă sau măcar un sfat

Și somnul îți e tot numai zăcere,
te-așezi în raclă când te-așezi în pat
iar zorii vin ca o reînviere

Sau ca o redactare pe curat
a timpului ce prea devreme-și cere
tributul nemilos de prezumat