viața mea e un câmp de stepă brăzdat de fântâni cu cumpănă
cumpăna fântânilor se-nclină într-un balans de răscruce de drumuri
sau ca un răspuns la toate întrebările destinului
într-o parte o găleată de apă, în cealaltă un mănunchi de potcoave de cai morți
beau apă rece din adâncul pământului ridicată de ciutura făcută din lemn de cruce
sunt transpirat și nu am dormit de mulți ani
încercând să mă sculptez din interior într-o statuie echilibrată
să reziste gerului și viforului de gușteri nefericiți
gânduri aspre cad tangente pe conturul feței mele
șlefuindu-mă într-o pictură tridimensională a frământărilor
nu mi-a fost ușor, eu am venit de undeva din afara casei
dintr-o margine , dintr-un ungher, dintr-un pustiu
eu nu am avut un loc la masă, nici măcar în hol
am stat cu nasul lipit de geamul vitrinelor pline cu prăjituri
și cu puținul meu, am făcut totul să răzbat, cum am putut și cum m-am priceput
alții au fost mai norocoși, s-au născut în zodia șansei
au avut viața întinsă și lină , ușoară și generoasă ca o vacanță de vară
eu a trebuit să mă lupt pentru fiecare treaptă câștigată
uneori plătind cu suferință, sânge și zile din mine
duc în spate de mulți ani oameni povară
îi car după mine peste tot, plumb în oase și în inimă
trec zile și nopți, vlaga mea se scurge ca vinul dintr-un pahar răsturnat
să nu-mi faceți mormânt și cruce, să-mi ardeți trupul
cenușa să o împrăștiați în toate vânturile și ploile
să nu aveți un loc în care să-mi aduceți lumină
și să mă rugați să vă iert, netrebnicilor