Pietrele pe străzi sunt sparte,
stau cu brațele în asurzire
numai sârmele și tablele de șah
își aruncă moleculele-n topire.
Eu cu plumb în casă intru pe ascuns
se-nclină tot tavanul și se suie
peste el cinci monștri de metal
și cu zece ochi cădelnițesc tămâie.
Și fixați în cer își dezvelesc
șirul lung, spirtos de dinți
și când râd mai tare-aruncă peste buze
speriate capete de sfinți.