Față de o, față de e, față de u,
ovalul feței galben scade,
obiectele, fragmente suave de pământ –
asemenea într-o apă rotitoare de grade.

Tu erai auzul de la ora cinci, sublim,
febrilă ruptă-n colțuri și erai vederea,
el pipăitul, sensul anonim
și ea mirosul care-adulmecase mierea.

Și ordinea crudă, colorată
tu, ea, eu și el,
cu spaimă închegați ca sângele
pe muchiile lamei de oțel.