Te caut iar prin neumblate stepe
cu frica-n sânge. Să te pierd subit
mi-e teamă-acum, dar încă n-a murit
speranța c-amândoi vom reîncepe

un vals târziu. În vals te-am învârtit
prin colțuri noi, prin umbre de otrepe,
când fără noi nu aș putea concepe
în dansul vieții, pasul dezrobit.

Te caut iar prin neumblate stepe...
Tablou de patimi, gândul amorțit,
când în galop se-ntrec prin crânguri iepe,

te voi cunoaște, când vei fi fugit
cu prima rază; ce trăiri sirepe
se sting tardiv - mă sting în glas dogit.