A fost odată un copil
ÅŸi o macara
sau mai multe.

Trăia în oraşul
ce creÅŸtea
pe zi ce trece.

Se înălţau clădiri uniforme
trase la imprimant
ÅŸi el privea curios.

Cum macaraua îmbrățişa
zi de zi stâlpii,
dar nu se îndrăgostea
niciodată de ei.

Până într-o zi
când el a crescut
şi a părăsit
oraÅŸul ÅŸi macaraua.

Pentru altul mai mare
cu multe poduri
ÅŸi ape.

A dus cu el ceva
ce macaraua nu ÅŸtia
că numai oamenii simt.

Iar el încă nu ştia
că şi oamenii
pot să stea aproape
fără să se atingă.