agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-02-16 | [This text should be read in romana] |
nu mă contrazice!
vine o vreme când toate poemele se scriu cu sfârşitul eşti om/ doar-om şi în vacarm uiţi să faci legătura dintre lucruri nu mai eşti în vremea copilăriei să poţi glumi cu genezele nedesăvârşite tu nu vezi, chiar nu? laşi baltă lumi... de depaaarte încerci să dibui capătul funiei acesteia infinit desfăşurându-se până în punctul în care priveşti la tine ca dintr-o prăpastie: !aluneci nu ne putem elibera decât rostind cuvinte la modul inspirat şi cum s-o facem când înţelesurile ne-au crăpat în palmă? ridicarea asta de privire / coborârea asta de pleoape în mijlocul apelor zadarnică truda păsării de a te ţine la suprafaţă poate intempestiv ne-am dorit primăvară şi copii ne-am trezit şi desculţi grăbiţi am iniţiat marea călătoria prin ierburi: creşteau obuze sub neştiute sentimentele noastre şi ne-am amăgit durerea de parcă durerea ar fi fost copil mic să înţeleagă de păcăleli: am bătut locul rău care ne lovise [habar nu aveam că... destinul... şi destinul nu avea trup!] infinit mai naivi decât ea am suflat peste inimă aer cald-aer rece-aer parfumat şi nimic poate că am trăit cu iluzia traversării lui decembrie prin iglurile cercurilor personale suspendate poate de-adevăratelea ne-am sufocat iubirea şi cu totul ne-am deşertat lumina stă să cadă sugrumată în fricile omului o nostalgie letală preţul greu al neînţelepciunii... al neîncrederii fără drept de apel subţiindu-ne faţa nu vom trece de momentul acesta: eşti omul rău! – îţi spun / eşti omul bun! – îmi repeţi eşti omul bun! – îţi spun / eşti omul rău! – îmi repeţi... muzică perisabilă – ecoul sentimentului deformat şi acest trunchi de copac cândva cu vocaţia solidificării memoriilor neputincios azi să înfieze tristeţea de moarte a fiilor omului
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy