Căutat-au realul pur
ÃŽn a altora crezare,
Voia de abstractizare
Mânați de eul cel mai dur.

Unii, în zăcutul lor
Gândit-au chiar firește
C-adevărul ce-i izbește
Nu-i decât al umbrelor.

Dar cum pot ei nega
Simțul ce-i străpunge,
Iubirea, scrisă-n sânge,
Nimic sacru n-ar vedea?!

Doar privind la sine
Omul, gândit-a miracol,
Mai clar, din veac în secol
Răpus de gândul "Cine?".

Omul viu și singuratic,
Și-n tăceri, el raționează
În Adevăr, si el crează
Realul clar și matematic.