când va fi seară
strânge poemul acesta
la piept
ÅŸi ascunde-te
cât mai departe
de ziua care a trecut
ÅŸi de ziua care va veni
citeşte-l pe nerăsuflate
este poemul pe care nimeni
nu ți-l va scrie vreodată
deÅŸi l-ai aÅŸteptat
la fiecare răscruce
de drumuri şi nopți
când întunericul
te ademenea între ape
și străzile
îți îngropau urmele paşilor
în cenuşă
poemul pe care
ai îndrăznit să-l visezi
când pânza cerului
era o lumină blurată
iar glasul ți se risipea
în ecouri de gheață
poemul pe care l-ai căutat
în fiecare privire
care nu te zărea
şi în fiecare gând
care nu era pentru tine
în fiecare anotimp
care se îndepărta
cu anii tineri în dinți
şi în fiecare inimă
care părea că mai bate
lipeşte-ți poemul acesta
de umeri de piele de sânge
și nu-l lăsa să se piardă
este tot ce vei avea
de acum înainte