Zeci ÅŸi mii si sute de cioburi,
Strapung prin frageda carne,
Adanc...
Printre coaste,
Către nimic.

Cioburi de sticlă,
De gheaţă,
Ce se topesc
Si picură incet
ÃŽn balta de roÅŸu ÅŸi durere.

Zeci si mii si sute de amintiri.....
Arse, de focul mistuitor al durerii,
Mă sufocă, precum o funie in jurul gâtului,
Îmi inundă traheea
Şi îmi şopteste culori de gri la ureche.
Precum ÅŸi vioara.
Ce îmi şoptea ducli şi suave
Petalii de hortensie.

Cândva, vedeam şi eu Soare
Vedeam parfumul primăverii,
Iar de pe buze gustam zâmbete.
Acum, orb ÅŸi mut ÅŸi surd,
Bâjbâi dupa fericire,
Dar totul...
Tot ce ating ÅŸi cuprind,
Doare ÅŸi este gri ÅŸi roÅŸu.