primăvara își dezlegase
panselele care urlau la lună-n pastel
cu geamuri larg deschise eu îți
ascultam pulsul la mână iar tu ascultai numai
de brel
pervers împăiat mirosind a bomboane
rătăcit la jorj vé plângând pe sub balcoane
că și-a pierdut
bărbat fără trecut
că și-a uitat ca un neadaptat și tu fără de câini în sat îi căinezi
accentul bruxelles abandonat
bine
sigur
șef de haită trebuia să fie pansel care vai
de el nu mai știa
de el liber împrăștiindu-și sămânța
ca un prost, ca bietul câine fox
blestemată să fii primăvară care în loc să mă doboare mă omoară.

a fost bine așa să tot fi fost
bine o săptămână
dimineața clar de soare pe-ntuneric clar de
lună chiar dacă în post și doza ca mai toate
dozele
din lume s-a gătat de-abia veniseși și ai și plecat

până ai să revii iau seama bine la citire