am obosit să tot fiu cruce
pe care zilnic să mă răstignesc
caut epitaful să mă urce
spre cerul unde o să odihnesc

gol am venit și gol aș vrea să plec
las drept urmă veșmântul meu de verb
și viața-mi cu coarnele-i de cerb
în care-am să mă țes descântec

tu timpule ce-n grabă mă petreci
nu îți cer vorbe să mă alinte
nu-mi vreau statui din doruri reci

nimenea să nu mă țină minte
vreau doar să adorm să dorm în veci
înmormântat între cuvinte