Rachete scânteiază-n galben soare;
ÃŽn parcul vechi ce furnicar mascat!
În verzi oglinzi de cer priveliști cad
Și faunul strigând l-auzi cu-oroare.

Rânjetu-i auriu în crâng apare
Strident. Și în creson bondari se bat
Pe calu-i șarg se pierde un bărbat
În trap. Ard plopii-n șiruri lungi, neclare.

Micuța, înecată azi în lac,
Ca sfântă doarme în odaia goală
Și-adeseori sclipiri de nor o spală.

Bolnavi, bătrânii intră-n seră, tac
Și-și udă florile ce se usucă.
La poartă voci șoptesc ca o nălucă.




Traducere Mihail NemeÈ™