Roua primăverii ce cade de pe crengi
Întunecate, noaptea se lasă
Cu raze de stele, când pe-ale luminii tu le-ai și uitat.

Sub bolta de spini tu stăteai culcată și ghimpele
Adânc se-ngroapă-n cristalinul trup
Ca sufletul nopții să se-ncunune mai înflăcărat.

Cu stele logodnica s-a-mpodobit,
Neprihănitul mirt
Ce se pleacă peste adoratorul chip al celui mort.

Plin cu fiori în floare
În sfârșit te-nvăluie mantia albastră a stăpânei.




Traducere Mihail NemeÈ™