Viața, un mijloc de transport absurd.
Mireasma naturii te deșteaptă,
Barba timpului crește
Dovedindu-ți ca trebuie să te grăbești
Să-ți iubești destinul.
Timpul trece cu o viteză imaginară
Iarba își pierde din culoare,
Anotimpurile vin si pleacă
Iar tu, ființă simplă, crești!
Ca o plasmă, un balans al naturii
Stai și aștepți pe faleza,
Ca ceva să se schimbe.