E-ntreaga devenire-o boală grea.
Dă suflul febrei la cătun ocol;
Dar semne face-un duh din crengi, domol,
Larg deschizând, cu teamă, inima.

Și curge un preaplin nespus de blând,
Nenașterea-ngrijește-un calm firesc.
Spre stele-ndrăgostiții înfloresc
Și noaptea-o trec, mai dulce răsuflând.

Ce-i viață-i dureros de bun și-adevărat,
Și lin te-atinge-o piatră veche-apoi:
Într-adevăr! Voi fi mereu cu voi.
O, gură!ce prin sălcii tremuri ne-ncetat.



Traducere Mihail NemeÈ™