De suflul plantelor otrăvitoare
Visez în febră sub cețoasa lună
Și simt încolăciri, să mă răpună,
Și văd, ca un sabat de vrăjitoare,

Flori sângerii cum în oglinzi curate
Din inima-mi storc patimi arzătoare
Și buzele lor atotștiutoare
Se umflă-n gâtu-mi beat, turbate.

Flori de pe țărmul tropical, ca ciuma,
Flori care-și pun pe buzele-mi calicii
Cu balele scârboaselor suplicii.

Menadă, una-ncolăcește-acuma
Carnea-mi, de cețuri grele ostenită
Și de cumplite-ardori amar vrăjită.



Traducere Mihail NemeÈ™