Poeții sunt copiii naturii.
Nimic mai trist și mai dureros
Decât poetul
Rămas orfan de mamă.
ÃŽn locul versului ce n-a
Venit, vine iubita
Decât cântecul și mai frumoasă.
ÃŽn locul fratelui ce te-a
Trădat, alt frate vineri
ÃŽn care inima se vede
Ca steaua nopții
ÃŽn ochiul lacului de munte.
Dar cine,
Cine-n locul Ei
Să vină ar putea,
ÃŽn locul mamei?!
În lipsă de cuvânt,
Cum spune cântărețul,
Poetul își lasă
Pe umăr.
E-atâta tăcere
ÃŽn casa mumei,
Că se-aude în jur murmurând
Plânsetul humei.