Prin văi cu ierbi de brumă turma
Își paște tragic sieși urma.

În fluier intră frigul, ura,
Pe unde a ieșit căldura.

Și-n loc de frunze, pe meleaguri,
Din cosmos curg foșniri de steaguri.

Visarea crește, cerul scade,
Pe mări deodată Newton cade.

Mistrețul roade doina veche,
Se trage crucea de ureche.

Și-mi alipesc, uitând necazul.
De steaua cea de pradă – obrazul.