să-mi zămislești uitări, ebrietate
în sângele topit de frică-n iască
și-n ochi de-amor zeiri să ne privească
la focul unei umbre cu dreptate

sub pași de întuneric să se nască
lumini, merinde tainei vietate
să dorm în lan cu flori necugetate
sub coajă de ființă-n Stea firească

făptura-n patimi de sicrie fuge
din gândul cel ridat de-a vieții nopți,
o dimineață suie din coșciuge

în pieptul tău cu rouă să m-adopți,
în Coasa ta fecior să-ți fiu, conjuge
pe cât amant iubirea zorii copți