pe aceste cărări au trecut
paşii noştri cândva de smarald
paşii noştri cândva atât de ușori
în amiază destoinici călcând
prin mirosul de liniÅŸte ÅŸi de fum
printre rugii de mure
sângerânde și dulci
ca ÅŸi multele zile ce vor urma
vântul ne spală părul
şi ne leagănă
suntem copii și părinți
deopotrivă
astăzi şi poate mâine
ferigile ne învăluie gleznele
mai rămâi tinere om
în pădurea fremătătoare şi brună
din care nimeni
nu te va alunga vreodată
doar năvalnica ta nesăbuință
bea din fântâna
pe care ți-au săpat-o
în lut şi în inimă
cei care te-au iubit
înainte de a te întâlni
smereşte-te cu fața spre azimut
și cu pletele către noapte
până ce regretele
nu-ți vor înmuguri
în ochii neştiutori