acelui poet
pe care l-am iubit
aş vrea să îi spun
îmi e dor
tăcerea muşcă din omoplați
ca un şarpe al înțelepciunii
încolăcit pe pragul de-acasă
a fost prea devreme
întotdeauna va fi
trimite-mi o scrisoare din rai
în fiecare dimineață
când îmi beau cafeaua
din ceaşca albastră
singurul adevăr
în care mai cred
de atunci