îți locuiesc a lacrimi ochii minimi
și moarte bând la birtul de sub aștri
vedenii vin și înfrunzind sihaștri
ni-s arbori cugetând a mere-n inimi

&

a existență amăgirii dintru
cu pasul de enigmă-n iaduri intru...

&

în sânge ni se răsturna minciuna
ce omenesc sub zodii ne cufundă
fiind s-ascult în pieptul tău secundă
ploua cu mine văzul tău întruna

&

aceleași vorbe-s însă-n zare scundă
pe alb de zic, de lepăda-mi-aș struna
că tot nu ești, nici suntem clipei una
tu, nălucire, taine să te-ascundă