De vei purta în slovă jurăminte
Poete-al precuvintelor de ceară
Sunt dame-arzând în stihul tău de seară
Pe-alintul lor fiindu-te cuminte.

Privirea lor, precum de codru fiară
Ți-or bea pârâu de azi, adus aminte
Ți-or nemânca ce nu e spre-nainte
Când strigi grozav în taina clipei iară.

Să mult poftești la graiul arboricol
Ștergându-te pe talpă de micimi
Pe căi de fum a nepăși, tericol.

A zbor să taci spre sus, spre adâncimi
Din care cade versul tău floricol
Tu, nelumină-n văz de-ntunecimi...