Are tata o fetiță
Luminiță.
Pași de vis și mânușiță
de crăiță.

Când prind umbrele să cadă
în livadă,
păunițe de zăpadă
vin s'o vadă.

Sună merii'n cinstea ei
clopoței,
și albine-aduc cercei
de scântei.

Cântă crinii pe vioare
de ninsoare,
melcii spun istorioare
mici cu soare.

Dar în casa argintie
de hârtie,
doar tăticul prost mai scrie
și nu știe

că de dragul luminiții
licuricii
au aprins la geam aglicii,
iar piticii

au cărat o lună mare
în spinare,
și-au proptit-o'n casa noastră
de fereastră.