ninsoarea cădea
peste hălcile încinse de carne
ne sclipeau ochii
ne tremurau mâinile:
sângele era gustos
era altfel!

carne proaspătă cu zăpadă!
carne proaspătă!
argintiu înnobilat!

subit în bucata de timp îngustându-se
ne-am pomenit în mijlocul iernii
această femeie lăsată singură
ca un soldat la vatră

ningea-ningea! și chipul bunicului
răsărit deodată în ogradă
ne forța pragul memoriei afective
în această păgânătate definindu-ne
în trăsăturile distinctive

mușcam mușcam mușcam
să fim siguri că ne conservăm adn-ul
această zi de ignat multiplicându-se
făcându-ne habar să nu avem
cine era sacrificatul

foamea noastră o lua înaintea
foametei pescărușilor
înaintea dorinței de nestăvilit
a morții

noi
acești mâncăcioși mânjiți făcând orice
pentru a supraviețui.