am învățat să curm furtuna din mine
să preschimb furia în liniște sublimă
prețuind timpul, are puteri depline
când florile iubirii sufletu-mi animă.

pe-un ram de poezie mi-am făcut culcuș
să am vise frumoase cu sorți de împlinire
îmi e companioană vioara cu arcuș
romanța vieții frângând orice zvâcnire.

pe lacul versului mă simt o libelulă
plutesc peste nuferi în zbor diafan
crește bucuria în roșie celulă
în trupul meu nimic nu e profan.

te iau și pe tine de vrei pe drumul meu
la capăt mă așteaptă zâmbind Dumnezeu.