Când jerbele solemnului crepuscul
în crini cerniți cuprind biblioteca,
mă rup de lângă Platon și Seneca
și lacrima din ultimul opuscul.

Prin spații siderale-mi tai poteca,
sau fac pe glob câte-un popas minuscul,
când cu fenicianul și etruscul,
când în Bagdad, la Delhi ori la Mecca.

Curând renunț și la acest orgoliu,
la bietul meu voiaj atât de tandru,
și, rezemat, recad într-un fotoliu,

sub frunze lungi de ficus sau de leandru,
și prin volume cu sigiliu-n doliu
mă-ntorc lângă Vergiliu și Nicandru.