Console, Flori de doliu între folii.
Tresar, ca un suspin, bătrâne șaluri
și-n scrin miros dantele vechi și voaluri,
uitate, ca un cântec, pe fotolii.

E-o dulce sfâșiere de finaluri
și-o moale-ngenunchere de orgolii.
Străpunsă de săruturi lungi de molii
visează lustre, rochia, și baluri.

Alături, destrămate evantalii
pe gânduri cad, cu trena împreună,
și-n scuturarea ultimelor dalii

se-adună toate-o clipă, ca s-apună,
ca un castel cu aur pe vitralii
din fundul unui lac bătut de lună.