aş vrea să îţi scriu...
o scrisoare lungă
iubito
cu litere adevărate albastre
cu litere
pe care să le poți mirosi
și cuvinte pe care
să poți adormi
ca într-un hamac
poate chiar eu
aÅŸ putea fi scrisoarea
dacă aş renunţa
să mă mai trezesc
din visul primordial
într-un coșmar repetabil
al existenței fără tine
astfel ți-aș putea pătrunde
în adâncimi
necunoscute nici ție
înlăuntrul Ochiului
ți-aș fi ultimul Dumnezeu updatat
aş putea să îți scriu
cum e să mori
din viață în viață
sufocat de neputinţa regăsirii
pentru că respirațiile mele
au nevoie de plămânii tăi
sau aÈ™ putea putea
de ce nu
să îți povestesc draga mea
cum e să te faci că eşti viu
milenii după milenii
şi ceilalţi să se prefacă
că te cred
dar mă gândesc
că ar fi prea trist
să îţi scriu
despre toate aceste nimicuri
ÅŸi plictisitor
când tu încă nu te-ai născut
nehotărâtă în alegerea
de a ființa sau nu
ar putea părea puţin ciudat
nu-i aÅŸa
să primești o scrisoare
dintr-un viitor care poate
nu va fi niciodată prezent
dar lasă-mi măcar
această iluzie iubito
că din matricea mea
în matricea ta
se poate traversa în acest fel
și Poștașul va ajunge
să sune la sufletul tău
de două ori
întotdeauna de două ori
ca să știi...
aş putea să îţi scriu
această scrisoare lungă
cât toate universurile la un loc
dar cred că deja am scris-o
și am uitat că de fapt
noi n-am existat