de trup pe-atunci eu palma ți-am legat-o
clipind Amor, tăceri inofensive,
femeie-acum din vis ce-mi zici misive,
spre dimineți de Adevăr damnato

din amintiri, prin sânge convulsive
din ieri, când ploaia-n văz mi-ai arătat-o,
fiind enigmă-n drum, pe stih sperato...
zidesc ruine, mâine e-n derive

ci în spinări ducând poveri de jalbă,
a ninge, Doamne, încă frică-n frig
a rostuire-n noaptea Ta cea albă...

lacustru-i copt, lipsit de gheață-n dig
că-n iarna asta făr' argint în salbă
zadarnic înc-o nemurire strig