Pe rafturile mele taciturne,
la ore de amurg aurifer,
Rimbaud, Petrarca, Schiller și Homer
se scoală din volume ca din urne.

Tiptil, ies pe fereastră, fug în cer
și-ncep vagabondajele nocturne.
O punte de mărgean către Saturn e,
un pod de platină spre Jupiter.

Jos, turlele par gâturi de girafe,
uzinele: spinări de elefant;
iar sus, sub albă ploaie de garoafe,

poeții-ndrugă versuri în neant,
dau, pe un colț de lună – autografe,
sau rup din câte-o stea un diamant.