Departe de valahicele șesuri,
îl sug osânda, pacostea și anii,
ros de năluci și fript de pofte stranii,
cu ochi fierbinți și lacomi de culesuri.

Demult nu-l mai îmbie musulmanii,
înfipți în pari cu tururi și cu fesuri,
dar încă-i dau târcoale dulci și ghesuri,
în temnița din Buda, șobolanii.

Când luna în mătăsuri îl înșfacă,
zâmbind celulei, galeș și cucernic,
cioplește câte-o așchie gingașă

și-mplântă-n ea un șoarece nemernic,
să-i pară ba un papă, ba un pașă,
ba numai un tâlhar de vistiernic.