îmi ții fruntea în palme,
pe rând
sânii iau forma buzelor mele din care
nu râuri,
mai degrabă cuvintele
ușor își fac drum
la mânie,
în mintea celor bolnavi,
mă hrănesc din dragostea ta,
faci un nod,
lumii întregi arăți că îți pasă:
uite,
să nu fii ucis!