după un timp uiți zilele - perle înșiruite firesc -
treci sunetul mării pe podea,
banul cu efigia unui rege morocănos după
vinul iute și prost îmi propune o țintă,
pe spate nimeni nu are așteptări de la
nimeni în dragostea noastră,
doar începutul lumii despre care
nu puține legende s-au pus pe muzică,

lucruri care nu ar fi trebuit uitate stau împotrivă,
dintre lucrurile perfecte pe care le-a făcut Dumnezeu,
ești probabil modul Lui prin care îmi spune:
Ioane, te iubesc,
atât cât pot să-mi dau seama
ce sâni plini ai sub rochia de la petrecere.

luna roșiatică precum la cutremur
învie fantome,
iar mie mi-a scos peri albi travaliul tău obsesiv-excitant
precum emoția primului trup de femeie care nu-mi aparține,
dar pe care l-aș umple de sus până jos,
aÈ™ face un spectacol din loviturile pe care
mi le administrează conștiința în timp ce privesc
imaginile cu tine aplecată,

cât ajungi cu buzele transpirația
care nu-ți încape în palme, simt greutatea lor de mătase
stomacul se umflă după fiecare atingere, îmi vine să spun:
mi-e rău de atâta plăcere,
îți mângâi părul și buzele, să mă asigur că sunt încărcate
electric, o dâră lăptoasă deschide universul unei lupte
între mine și ceea ce-mi spun la biserică
copiii mai mari
că
și asta înseamnă idolatrie.