eu cred că beethoven a compus eroica
pentru piața universității
și pentru poporul meu
o simfonie însângerată
trăită la mari altitudini de jurnaliști
care nu au știut niciodată
ce-nseamnă să mergi-n vacanța de vară
desculț prin iarba fiarelor
totul devenind o neagră legendă
avantajând ușor țara mea
înecată-n sânge pe scara
pe care urcă și coboară Dumnezeu
din dragoste de viață
precum și din voința oarbă de a trăi
am purces la o călătorie fără țărmuri
baricadați în biblioteca invadată eroic
de revoluția franceză
punând politicos la dispoziție
ghilotina marilor adevăruri
neînțelepciunea gânditorilor
morți cu gavroche în brațe
la banca de sânge a artelor
trăind în cea mai feroce barbarie
pentru care nu există procese
ori logică a bunului simț
adăstăm pe această coloană a infinitului
tăindu-ne brațele cusute de Maica Domnului
și degetele pipăindu-le îndărătnic
pe harta decapitării
de filosofia criminală a mediocrității
valorile ce ne duc pe plaja împânzită
de negre alge de negri lotuși
locuită de buddha fără înțelepciunea mantrelor
platon?nu!eminescu? nu!binele?
nu! Dumnezeu? nu!
,,mama ei de cultură care ești la universitate!’’
marx, engels, lenin și stalin
singurii distribuitori de anticuvinte
pour le mal roumain
bocitoarele purtau turbane roșii
desfăcându-le iluzoriu prin zădărnicia universal
atârnându-le de gardurile ahtiate de comunism
pentru toți cei care au murit și nu au uitat
pentru toți cei care nu se vor răzgândi
pentru toți cei care nu vor putea uita

(din volumul intitulat Primești cartonașul roșu când suferi de înalta boală, editura PIM, Iași, 2011; prefața: Ioan Baban)