e timpul să nu mai întreb nimic
brațele mele sunt cele ale mamei
mi-am ales un drum dificil
dovedesc ce nu am știut
dovedesc
cât m-am înșelat
pe fața ei curg lacrimile mele
tatăl meu mă așteaptă zâmbind
ocaua dreptății îi strălucește în ochi
calc pe nisipul lăsat de el
și mă cufund în tăcere
cât ard