De la pielea lepădată de șarpe
La fricoasa cârtiță
Orice gri se irosește pe catedrale...

Ca o proră galbenă
Din stea în stea soarele își ia rămas-bun
Și se încruntă sub boltă...

Precum o frunte obosită
S-a ivit iar noaptea
În săpătura unei palme...



Traducere Nicoleta Dabija