ce frumos era când te știam
aproape de mine ca o apă stătătoare
când împărțeam aceeași pernă și aceeași căldură
la marginea nopții

acum cuvintelor tale nu le mai cresc aripi
mă devorează așa cum
devorezi o înghețată pe vreme de arșiță
distanța dintre noi este un leagăn
îmi plimbă prin aer goliciunea

trăiesc în trei dimensiuni
nici nu-ți închipui
cât aer e între mâinile mele goale