Ori într-o amiază a unui octombrie
De pe armonioasele dealuri
În mijlocul unor denși nori coborâtori
Caii Dioscurilor,
La ale căror copite extatic
Se oprise un copil,
Peste valuri își luau zborul

(Printr-un amar acord al amintirilor
Spre umbre de bananieri
Și de gigantice rătăcitoare
Broaște țestoase cuprinse în blocuri
De enorme ape impasibile:
Sub altă ordine de aștri
Printre neobișnuiții pescăruși.)

Zbor până la câmpia unde copilul
Scormonind în nisip,
De lumina fulgerelor pârjolită
Transparența scumpelor degete
Scăldate de ploaia cu vânt împotrivă
Lua în stăpânire cele patru elemente.

Dar moartea e incoloră și fără simțuri
Și neștiind de nici o lege, ca întotdeauna,
Îl și înfiora
Cu dinții ei impudici.



Traducere Ilie Constantin