agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-08-14
|
Un Lup ce-ajunsese numai piele şi os,
Căci câinii păzeau stâna straşnic de tare, Se-ntâlni într-o zi c-un dulău arătos, Puternic şi gras, rătăcit pe-o cărare. Să-l prindă, să-l rupă în zeci de bucăţi, O făcea chiar şi azi, ca-n multe-alte dăţi Cu prăzile lui, dar acest câine vânjos, Se-apăra, foarte sigur, şi el, curajos. Deci Lupu-l abordă umil şi atent, Făcându-i chiar un mic compliment Că-i un tânăr dulău voinic şi frumos. „Depinde, Lupule, numai de tine De vrei tu să fii asemeni cu mine”, Îi zise Câinele-atunci, foarte drept, „Lasă azi codrul, şi fi-va-ţi mai bine, Te-asigur, e-un lucru atât de-nţelept! Nu vezi tu ce jalnici, mizerabili şi răi Trăiesc în pădure toţi semenii tăi? Să moară de foame, aceasta li-e soarta; Nimic nu au lesne, nici masă uşoară, Şi zeci de primejdii îi tot înconjoară, Urmează-mă-acuma, şi viaţa ta-i alta.” „Dar”, spuse-atunci Lupul, „Ce trebuie să fac?” „Nimic, doar s-alungi pe milogi, cerşetorii, Să-i bucuri pe-ai casei, scrutezi trecătorii, Şi-i faci stăpânului veşnic pe plac. Cât despre plată, vei primi, pentru zel, Tot felul de oase, de pui, porumbel, Şi multe cuvinte de-alint, dezmierdări”; Visează deci Lupul fericirea, de-acum, Şi-n plâns izbucneşte, cu înduioşări; Da’n timp ce veneau alături pe drum, Văzu gâtul Câinelui, într-un loc, că-i frecat. „Ce ai tu acolo?” îi zise. „Nimic...” „Cum nimic?!...” „Nu mare lucru... Un pic...” „Văd totuși un semn, și-aș vrea să știu ce-i?” „E semn de la zgardă, căci eu stau legat, E urma de la rosătura ei.” „Legat?” spuse Lupul, „Dar tu n-alergi oare Când vrei?” „Nu, însă contează cumva?” „Contează, amice, și-ospățul de care Vorbeai, cu-acest preț, nicicând nu-l voi vrea, Și n-aș vrea nici comori îngropate în stâncă”, Mai spuse fugind, şi-acum fuge încă...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate