Când
noaptea se pierde
puțin înaintea primăverii
și rar
cineva trece

Peste Paris se îndesește
o obscură culoare
de plâns

La un colț
de pod
contemplu
nesfârșita liniște
a unei fete
subțiri

Bolile
noastre
se contopesc

Și ca duși-aiurea
rămânem



Traducere Ilie Constantin