cu părul ascuns sub bonetă
fetele de la sanitar își înmoaie sufletul
în imposibil și așteaptă răsăritul
se spune că ele nu
visează până când
colțul cearșafului ce acoperă lumea
e în formă de plic


ele adună gânduri negre
în tăvița renală și le dizolvă
lent prin perfuzii
nimeni nu știe cum reușesc
să adoarmă continent
după continent cu un pumn
de prafuri și un zâmbet


în fiecare monitor inima lor bate
până la capătul turei
ochii le strălucesc ca un ac de
seringă înfiptă în punga cu întuneric
când privesc spre ceasul din piept
numărând
fiecare definiție a vieții


mila vine și pleacă
moartea vine și pleacă
ele rămân