Numesc prezent
timpul pe care îl măsor de când sunt născut,
zilele copilăriei mele,
nopțile, indiferent de anotimp,
în care frumusețea Căii Lactee vindecă de urât.
Numesc prezent
clipele în care îngerul meu mă păzește,
bucuria din ochii mamei
când mi-a cusut ia din clasa întâi,
tristețea grijulie în care s-a învelit
când știa că o să moară.
Numesc prezent
îndrăgostirea de soția mea,
mândria sărată care îmi mijește în ochi
când fiul nostru îmi spune
că e mai înalt decât mine.
Numesc prezent
răspunsul pe care îl dau,
mereu sau tot timpul,
din oricare dimensiune...