Mi-e dor de România,
De țara mea
Cum alta nu era.
Mi-e dor de Demnitatea
Neamului străbun.
Mi-e dor de-a lui Cinste și Sinceritate,
Mi-e dor de tot ce-am moștenit
Mai bun,
Mi-e dor de-a sa Dreptate.

Mi-e dor de un Bălcescu,
Și-un Mureșan,
De un Eminescu și-un Cioran,
Mi-e dor de strigătele lor
Să le purtăm în noi, mi-e dor.

ÃŽmi este dor mereu
De limba neamului meu,
Acea limbă română
Suavă și genuină
Ce făcea să răsune,
Dincolo de Carpați,
Virtuțile române.

Mi-e dor de România mea
Să țină fruntea sus în Europa
Ca o adevărată stea.
Mi-e dor să strălucească,
Peste zări,
Mi-e dor să fie cea mai iute
Dintre țări.