E mare-nțelepciune a ști să fii mai bun
În timpuri de restriște când toți se învrăjbesc.
Eu vin din vise-nalte în hăuri de surghiun,
Prin ploi de mari iluzii și n-am drept s-amuțesc!

Flămând de adevăruri ce traversează zări,
Viu, gândul meu absoarbe din cosmos galaxii
Cu-atotcunoașteri vaste ce le-ntrupez în stări
Ce descifrează taine ascunse de vecii.

Tot sufletul mi-e-n zbateri stârnite de nevoi,
Căci tot ce-i bun se schimbă în aburi otrăviți
Și neguri de tempeste turbate vin spre noi;
Nu-ntreb de vreo scăpare, că toți sunt amuțiți.

Din când în când, pe ceruri apar mici subțiimi
Și-s pure ca iubirea. Unii le văd în zori,
Alții-n amurg, scăpate din rele-ntunecimi...
„Sunt raze de speranțe”, spun mulți adeseori.

Toți vrem eliberarea din plâns și-nfricoșări
Sau chiar un loc în care poți respira iubire,
Având devizi: „Credință! Blândeți! Îmbrățișări !...”
E-un viitor posibil, dar mai întâi: UNIRE !

Glen Ellyn City, 23 Nov. 2020