-1-

Când aburul se va risipi, vei putea vedea chipul adevărat,
cel de dincolo de masca-ntâmplării,
care i-a lăsat doar ascuțimea privirii, dar surâsul, ascuns.

Chipul de pe care s-au risipit îndoielile,
cum auriile grâne eliberate de pleavă.

Când aburul se va risipi, mai ușoară îți va părea și ultima treaptă.


-2-

Când se dezgheață limbile,
ai grijă să nu rătăcești esențialul printre detalii,
acolo adesea diavolul își face siesta!

Transmite căldura din suflet doar în limba cea de acasă,
limbă în care toate tristețile se-ndulcesc în lumina din cântec!

În urmă vei putea privi fără teamă; înainte, cu dor.