ÃŽn vis visai de un copil: ca-n vise
Cu ochii mari, cu zâmbet iertător...
Sub un cais în floare adormise;
Departe dus de visul domnitor,
Nu auzea cu glas fermecător
Din zări în zări cum răsună cântărea
Sălbatică de patimă și dor,
Ce dureros cânta privighetoarea.

ÃŽn vis visai de un copil: ca-n vise
Cu ochi fierbinți de-al dragostei fior...
Și cum tăcuse melodia, i se
Frângea de chin tot pieptul arzător.
- O, unde-i glasul ei alinător
Din zări în zări să-și murmure cântarea...
Plângea acum copilul doritor
Chemând în visul lui privighetoarea.

ÃŽn vis visai de un copil: ca-n vise
Cu ochiul mort de pace purtător...
Copacu-n vânt podoaba-și risipise,
Și-ntregul cer era un singur nor;
Nu se vestea o șoaptă de izvor
Din zări în zări să-și tremure cântarea,
Și nemișcat copilul visător
De mult nu mai dorea privighetoarea.

- Domniță, tu ce știi că visu-n vis e
Vrăjit prilej de-a primi cântarea,
Îl iartă pe copilul ce-ndrăznise
Să cheme-n visul lui privighetoarea.