Potir amar ... viață, băutură,
Cu tot mai mult venin când anii scad:
Iubirea otrăvită prinde ură.
Paradisiacul vin se face iad.

Când josnici frați de la altar decad,
Credința sfântă de le-a fost sperjură:
Zadarnic cerci, împotmolit în vad,
Tu singur să te speli de neagră zgură.

De ce nu poți ca ei nepăsător
Trădându-ți sufletul să urci pe scara
Cleioasă a îngenuncherilor?

Ci tot ții piept puhoiului nătâng -
Stăpân pe tine, surghiunit în țara
Înaripărilor ce nu se frâng.