Suflet: cer întins pe-o seară
Tristă ca un zvon de-argint,
Prin ce magic labirint
Păsările-n tine zboară?
Zile cu obraz de moarte
Și cu zâmbetul fugar,
Vreme, fumuriu ogar!
Ce aproape, ce departe
Dau să scap — de tine nu pot.
De-nflorire și de spini
Stau legat cu rădăcini
Trainic că de cer, un clopot.



Scriu — și litera îngheață.
Cânt — și sunetele pier.
În cenușă doruri cer
Veșnicie și viață.
Cresc prin foile uscate
Viorele, flori adânci.
Primăvara să n-o plângi,
Nici iubirile brumate.
Suflete, prin tine zboară
Toamne, frunze, amintiri
Au fost vis È™ ispitiri:
Fă-le aripa, ușoară.